Când un simplu val se îndrăgostește de ocean…

De ce iluzii? De ce speranțe? De ce iubiri imposibile? Când singurul răspuns elocvent ar fi fost unirea buzelor noastre. De ce să arunci găleata de speranțe în ultimele scântei de dorință când poți sufla cu versuri ca să provoci incendiul? Atâtea întrebări pe care le eviți doar pentru că răspunsul este prea evident, doar... Citește în continuare →

Azi mi-e dor de mine!

Nu știu de ce mereu mi-e dor de mine, cea din trecut. Poate pentru ca pe cea din viitor nu o cunosc, iar cu cea care am devenit  nu sunt încă obișnuită.Poate că așa eram și în trecut, nemulțumită de mine și a trebuit sa ajung aici ca să ador ce făceam atunci. Mi-e dor... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑