Sărută-mă dulce!

Până și cola ta are gust de benzină. Tu ești o mașinărie vie!

Tu vrei să mă ucizi cu picături mici de otravă plăcută prin săruturi de cola.

Tu vrei să fac diabet  de iubire, diabet de tine, de otrava buzelor tale.

Fă-mi plinul de benzină, sunt ca o mașinărie, un aparat pe care îl bagi în priză sau îl încarci cu lumină solară. Hrănește-mă cu buzele tale negre, cu acidul din pahar, cu mirosul de dulce fals.

Prefă-te nevinovat încă de la prima gura, de parcă tu nu ai fi știut ce daune provoci, de parcă m-ai hrăni toată viața cu miere de albine și când mi-ai da ciocolată, aceasta nu ar avea niciun gust.

Dă-mi dulcele din tine, dă-mi zaharul pe care îl crești pe pieptul tău, dă-mi cristalele ce-ți cad lăcrimând, dă-mi toate prăjiturile imaginare, un mentos și apoi varsă cola peste mine ca să produci haosul, ca acidul sa izvorască și să devin o dulceață.

Fii clătita mea, și o să mânjesc pe tine dulcele care mă hrănea.