M-ai lăsat să plec…

Nu ți-am întors niciodată spatele, doar că tu m-ai lăsat să plec, fără să-ți pese, fără să te întrebi care este motivul.

Știi de ce am plecat? Pentru ca nu am avut de ce să mai stau, pentru ca dacă aș fi rămas, aș fi pierdut și ultima picătură de mine, de om simplu și bun pentru că tot timpul petrecut alături de tine a fost ca un cadou pe care tu nu ai știut sa îl apreciezi.

Am plecat atunci și aș mai pleca de sute de ori dacă as avea motive de a mă întoarce. As pleca mereu pentru că aș vrea să văd dacă te-ai schimbat.
Nu putem rămâne lângă oameni care ne pierd timpul și care nu ne dau la schimb nici măcar o secundă din ei.

Am plecat pentru că dacă aș fi rămas, m-aș fi întrebat toată viața cum ar fi fost dacă plecam și mi-aș fi plâns fiecare moment din trecut fără să-mi dau seama că lângă tine pierd și prezentul.

Am greșit când am spus ca nu mi-ai dat nimic la schimb, mi-ai dat amintiri frumoase, amintiri în care te învățam pe de rost și mai apoi te recitam în suflet ca o poezie.

Mi-ai fost inspirație pentru o clipă, dar mai apoi te-ai transformat în decor, în ceva care niciodată nu se schimbă, nu evoluează, nu mă ajută să cresc.

Nu, nu ești tu motivul pentru care eu am plecat! Am făcut-o pentru ca vreau să-mi demonstrez mie că tu nu ești dependența mea, am vrut să-mi arăt că pot și fără tine, și fără omul ăla care ma împingea doar ca să cad și mai apoi să mă ridic tot mai sus.

Ai fost motivul pentru care mi-am dorit schimbarea, dar nu motivul pentru care am luat aceasta decizie. Puteam să schimb totul fără să plec, dar mi-am dat seama că în viață avem nevoie uneori să fim singuri la drum, sa meditam și sa încercăm sa facem în noi schimbarea pe care ne-o doream la alții.

Dacă te iubesc? Nici nu cred ca putem vorbi despre iubire, noi cei care până acum câteva clipe ne luam rămas bun cu lacrimi în ochi, iubirea am simțit-o și ea nu moare niciodată, indiferent de plecări sau sosiri. Nu am plecat pentru ca nu te mai iubesc, am făcut-o pentru că ai dreptul la mai mult, ai dreptul sa încerci și eu am dreptul să mă iubesc pe mine mai mult decât pe oricine.

M-ai lăsat să plec și am înțeles ca amândoi avem dreptul la un nou început!

10 gânduri despre „M-ai lăsat să plec…

Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumos si profund curge povestea ta de iubire, asemeni unui fluviu prin câmpie,care iriga în meandre rotunjite line, malurile-i fertile si pline, de vegetatie luxurianta si bogat colorata, pe care o admir contemplativ pentru întâia data.
    Superba este si imaginea de la Paris din (quartier de la Défense)
    Un Weekend minunat, cu pace si iubire binecuvântat, draga AngeLina !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

marryma.wordpress.com/

Îmi ard tălpile de la atâta dor...

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Into the Light Adventures

By Sandra Js Photography - Make the rest of your life the best of your life.

Vasile Cucu - Blog

Din dragoste de viaţă îmi cresc aripi! Blog Cucu Vasile

vorbebune

din movul gândurilor mele

Sweet & Nice things

Blog over: lifestyle,beauty,fashion en meer!

Incercari

de ginduri

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

cartifaine

Taraba cartilor de altadata. Nerecomandat minorilor

%d blogeri au apreciat: