Claritate în culoare. Stări și anotimpuri.

Ți-am fost neclaritate pe retina și m-ai șters cu o lacrimă, dar m-ai pierdut cât eu curgeam pe obrazul tău și mă topeam spre buze. M-ai revăzut de atâtea ori, mereu sub altă formă, altă culoare și alt mesaj și ai înțeles că fac parte din universul imaginilor tale. Te-ai întrebat vreodată de ce nu vezi cu adevărat?

Nu m-ai privit în suflet și am fost și transparenta, eram doar o culoare în lumi de negru mat. Nu ți-am fost primăvara, nici tomna fără ploaie, am fost doar simplă lacrimă și suflet zbuciumat. Și când vedeai neclar, nu cautai culoare, știam ce mult te doare și nu te-am ajutat.

Acolo am stat o vară și am așteptat furtună, sperând să-mi dea pedeapsa ce-o am de îndurat, acum tu ești o statuie și victorios privești, iar eu sunt zburătoare și doar șoptesc povești.