Povestea noastră…

Am scris despre tine, despre povestea noastră frumoasă care nu are final. Am încercat să povestesc în detaliu tot ceea ce am simțit și să te descriu pe tine, sperând că oamenii vor înțelege cine ai fost și cât mult rău bun mi-ai adus în viață.
Mi-au spus că ar trebui să fiu fericită pentru că eu am măcar ceva de la tine, eu am rămas cu această istorie atât de bine povestită, atât de frumos trăită. Asta mi-ai lăsat când ai plecat, doar amintiri și speranța că te vei întoarce.
Nu despre plecarea ta vreau să vorbesc, pe asta aș vrea s-o șterg din legile destinului. Vreau să vorbesc despre revenirea ta.

Vei apărea victorios într-o zi specială și îmi vei șopti vânt cald de primăvară. Ne vom regăsi pe 30 februarie, nu mă vei recunoaște, vei trece nepăsător pe lângă mine și eu te voi striga. Nici vocea mea nu o să-ți pară cunoscută atunci când îți voi rosti numele. Vei crede că vorbesc cu altcineva, vei crede că sunt o nebună și că nu ne-am cunoscut niciodată pentru că tu ai știut să ștergi totul, tu ai știut să mă scoți din universul tău.
O să-mi doresc să fie o coincidență, o să-mi doresc să fii altcineva sau poate că o să intru în pământ de rușine.
O să ne așezăm pe o bancă, și o să ne povestim viețile, dar dintre noi doi, eu voi fi cea interesată, iar tu vei numără minutele. Atunci voi fi eu o pierdere de timp pentru tine și voi înțelege din privirea ta risipită că au dispărut toate amintirile tale cu mine. O să-mi demonstrezi că nu ne-am întâlnit niciodată și vei dispărea ca un vis frumos.

Mă voi trezi la primăvară, mă voi trezi pe aceeași bancă pe care stăteam mereu cu tine și îmi voi da seama că uneori ai nevoie de timp pentru a accepta un final trist.

Noi nu am avut un final pentru că finalul nu am știut să-l accept, pentru că era prea trist, prea negru, prea dureros. Nu plecarea ta m-a întristat, ci faptul că știam că nu te voi revedea niciodată.

Te-am așteptat, am încercat să uit că te iubesc și că faci parte din cea mai frumoasă trăire a mea,dar până și cuvântul „frumos” îmi amintește de tine. Știi momentul ăla în care auzi un cuvânt și imediat îți apare o imagine reprezentativă ? Acum înțeleg de ce tu-mi apari non-stop în gând, tu reprezinți totul.

Într-o relație, amândoi greșesc, dar eu prefer să spun că nu am avut o relație și că doar tu ai fost vinovat. E vina ta că m-am îndrăgostit și este vina ta pentru că sufletul meu nu a acceptat pierderea asta.

Povestea noastră va găsi cândva un final fericit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

Mentor Cristian Pãduraru

Cum trăim sănătosi?

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

omorffi

Your life is your message to the world..make sure it's inspiring!

Prea târziu te-am iubit...

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

explore to create

collect memories.gain experience.

Dejeuneria.

But first, breakfast.

cerulina

-bucatele mele alese si drese-

Latitude & Longitude 0*-360*

Round The World - Forever Free, Forever Young

Designed to Travel

Călătorii. Arhitectură. Inspirație

%d blogeri au apreciat asta: