Capitolul 5 – Femeia în viziunea lui Adam

Nu uita ca putem ramane in contact si pe pagina de faceook a cartii:

https://www.facebook.com/femeiainviziunealuiadam/

Andreea stă în pragul ușii și o văd cum plânge de fericire. Ochii ei albaștri îmi amintesc de momentele în care mazbăteam în mare și de frica mea de apă. O privesc din nou încercând să nu lăcrimez și nu îmi dau seama dacă sunt lacrimi pentru fericirea Andreei sau lacrimi pentru că am atins-o din nou pe domnița Eva și i-am simțit buzele catifelate.

În sfârșit vine și rândul meu să o strâng în brațe pe surioara mea, se cuibărește în sufletul meu. Mă minunez de fetița cuminte care este și îi fac un semn cu arătătorul.. începe să râdă.

-Nu ai jucat cinstit copilaș! Lia a crezut altceva.

Se uită la mine și parcă își dă seama din fraza mea că lucrurile s-au cam schimbat în viața mea amoroasă.

Lia o îmbrățișează lung pe Andreea și am impresia că își spun câteva vorbe la ureche, lucru care mă șochează. Nu știam că asistenta mea care mai nou mă înnebunește, este așa bună prietenă cu surioara mea.

Ies afară în curte și privesc în gol gândindu-mă la ce explicații aș putea să îi dau Liei pentru comportamentul Olgăi. Mă sufocă gândul că aș putea să o supăr. O plac și în sfârșit cred că am găsit pe cineva cu care chiar cred că mă potrivesc.

-Văd cămama ta a făcut o salată cu legumele din grădina ei! Aud glasul Liei din depărtare.

De cât timp oare stă în spatele meu? Oare mă privește de mult? Oare a văzut că sunt puțin agitat?

-Lia, îmi pare rău pentru astăzi! După ce îi spun cât de rău îmi pare mă întorc spre ea, iar ea se uită confuză la mine. Poate crede că îmi pare rău pentru sărut…

-Este în regulă Domnule Alexandru! Se uită la mine zâmbind, apoi se apropie de mine și mă atinge pe umăr.

Palma ei este caldă sau poate atingerea ei este caldă. Nu știu exact ce este atât de călduros, poate și atmosfera. Îmi dau seama că nu vreau să se termine seara asta, nu vreau să rămân din nou singur, dar din păcate trebuie să întrerup această legătură armonioasă a privirilor cu scumpa Lia pentru că telefonul îmi suna. Este un număr necunoscut. Închid. Mă sună din nou. Închid.

Intru în casă căutând-o pe Lia care se ascunsese în bucătărie stând de vorbă cu mătușa Letiția și Buna. Probabil vorbesc despre rețete culinare. Când intru în bucătărie,toate trei râd și mă privesc încercând să ascundă amuzamentul din ochi.

-Este adevărat că atunci când erai mic făceai pipi în pat și spuneai că a plouat din nou în casă? ma întreabă Lia schițând un zâmbet copilăresc.

Mă uit la Buna și apoi la matușa Letiția și încerc să nu le arunc un cuvânt morocănos, zâmbesc puțin dar sunt chemat în holul de la intrare de către mama.

-Cine este Olga? Mă întreabă mama nervoasă.

De unde știe de Olga? I-a  spus Lia ceva? A aflat cumva că am petrecut cu ea o noapte? Sau poate  că Olga a căutat numărul de acasă al mamei ca să dea de mine.

-De ce întrebi? Este o fată…

Mama se enervează parcă și mai tare iar ochiul ei începe să se miște în sus și în jos puțin amuzant…

-Trebuie să te duci acasă! Olga s-a aruncat, se pare, de la tine de la balcon! Poliția a făcut o anchetă și cercetează zona! Te-au sunat pentru că este casa ta; Se uită la mine urât și încearcă parcă să se calmeze..

Eu rămân șocat, nu pot să clipesc, nu pot să mă mișc, mă uit la mama și încerc să descifrez ce îmi spune, citesc pe buzele ei niște cuvinte pe care cu greu le înțeleg. Cine este fata asta? De ce vrea atenția mea? Cum o să mai dorm în casa mea știind că o psihopată a intrat în casă fără să aibă acordul meu.

-Ce trebuie să fac?? Și mă uit la mama speriat.

-Ce trebuie să faci??? Să te duci acasă acum și să vezi ce se întâmplă! După ce termini probabil să te duci la spital săo vezi pe fata aia, daca mai trăiește. Să vorbești cu familia ei!

Mă uit și mai speriat la mama. Cum să vorbesc cu familia ei dacă eu nu o cunosc bine nici măcar pe ea. Nu îi știu nici numele de familie. Cum să îi zic mamei una ca asta? Nu așa m-a învățat. Îmi spunea :”să nu îți bați niciodată joc de femei! Adam, femeile trebuiesc iubite! O femeie trebuie mai întâi cunoscută iar apoi fiind sigur de ceea ce ai descoperit să te îndrăgostești de ea.”

Dar eu nu eram nici măcar îndrăgostit de ea când m-am culcat cu această femeie. Am făcut acele lucruri doar o dată într-o noapte în care eram destul de amețit de la bere.

-Am înțeles,mamă! Îi răspund pe un ton pe care îl foloseam în copilărie ca să fiu iertat pentru ceea ce spuneam sau făceam rău.

Mă duc în bucătărie și îmi iau rămas bun de la Buna și de la mătușa Letiția. Tata se uită cu Bunul și cu Nae la meci iar în alt colț o văd pe Andreea, tristă, jucându-se cu Cătălin, un copilaș micuț de 6 luni care a fost adoptat de Carina,colega ei de muncă.

În mașină, Lia conduce puțin stresată, se uită în retrovizoare iar apoi acelerează..

-Nu-mi vine să cred că nebuna aia a urcat în mașina mea fără acordul meu, iar acum în casa ta… Cine i-a dat voie să se sinucidă la tine în casă? Mă privește nervoasă iar ochii ei gălbui se transformă într-o culoare puțin mai întunecată, poate un verzui…

-De ce ești așa de nervoasă? Ne urmărește cineva? Și ochii ei nu se dezlipesc de la oglinda retrovizoare centrală.

Nu oprește în fața casei mele și văd că se îndepărtează și mai repede, accelerând și ajungând la 100km/h. Frânează brusc când ajunge la Tineretului și învârtindu-se pe câteva străzi o văd liniștindu-se și întorcând spre Brancoveanu.

-Așa credeam, îmi răspunde Lia pe un ton liniștit. Stai liniștit Adam! Conduc ca un ZEU! și îmi zâmbește, și parcă atunci când pronunță cuvântul “zeu” îi sclipește un dinte ca în desenele animate.

Râd în gândul meu pentru expresia pe care a folosit-o dar mă întorc la gândul meu care nu-mi dă pace.. Ce sa fac cu Olga și cu toată treaba asta cu poliția.

În fața blocului-poliție, ambulanță și pompieri. De ce vin mereu toate mașinile astea împreună? Ce s-a mai întâmplat? Doar nu e nimic grav, totuși stau la etajul 4, nu la 10. Cu puțin noroc a picat în picioare ca o pisică.

-Bună seara! Intru în apartamentul meu și un grup de polițiști se uită spre mine puțin nervoși. Eu sunt Adam Alexandru, ați sunat-o pe mama! Eu locuiesc aici, este casa alor mei!

Lia se așează pe un fotoliu din sufragerie, iar ei aparent stăteau cu lumina stinsă, o aprind și parcă se luminează și în creier.

-Da domnule Adam, se pare că domnișoara Olga Stamate a fost găsită lată în fața blocului, vecinii ne-au spus că au văzut-o ieșind din apartamentul dumneavoastră de mai multe ori în ultima perioadă.

ÎÎÎhhhhh îmi spun în gând, sigur baba aia de la 3 stă iar cu ochiul pe vizor. Maria de pe palier  este în vacanță cu familia ei, Nea Axinte nu vede și nu aude. Nu avea cine să spună poliției că ieșea din apartamentul meu.

-Aveți de obiectat ceva? Și probabil ofițerul sau ce grad avea, se uită la mine puțin indignat.

-Ce-am făcut șefu? .. Eu eram la ziua surorii mele. Olga a venit la mine, la ora 6 cu gândul că aș putea să o invit în casa părinților mei din Popești. Eu am refuzat-o, dar a urcat în mașina domnișoarei (Și arăt cu mâna spre Lia,care era din ce în ce mai nervoasă) și am pornit spre Popești. La Big Berceni am lăsat-o jos din mașină și i-am dat de înteles cărelația noastră nu poate fi posibilă pentru că nu mă atrage. După, nu am mai vorbit cu ea.

-De când o cunoașteți?mă întreabă iar același polițist care nota ceva într-un caiet.

-Am vazut-o de mai multe ori în tramvai când mă duceam spre muncă. După ne-am întâlnit la o petrecere, sâmbătă, am vorbit și a venit la mine peste noapte.

Mă uitam la Lia și ea asculta ce povesteam, era nervoasă sau poate doar curioasă pentru că nu îi dădusem aceste detalii până acum.

-După acea seară, a mai venit la dvs? Și aștepta detalii mult mai picante, probabil și polițistul, dar nu îmi păsa de el, îmi păsa  doar de Lia care încă era concentrată la ce spuneam.

-Păi, de fapt de dimineață a plecat repede, după am vorbit la telefon și mi-a cerut să o însoțesc de dimineață cu tramvaiul dar eu nu am putut. Mă duceam să mă vădcu sora mea.

Lia era puțin mai încântată parcă, probabil pentru că am refuzat să mă văd atunci cu Olga.

-Avea o cheie de la casa dvs.? Se uită la mine polițaiul.

-Sincer? Nu știu! Nu știu cum a intrat, eu nu am decât o cheie, dar cum a dormit aici, și cum cel care face chei se află chiar peste drum, probabil cât timp dormeam și-a procurat o cheie.

Asta chiar mă speria. Cum să ai o cheie de la apartamentul meu? De ce ai face asta?

-Vă mulțumim! Am dori săveniți mâine la secție să dați o declarație! Și polițaiul iese pe ușă.

-Stați!alerg după el când îmi aduc aminte de ce mi-a spus mama să fac. Ce s-a întamplat cu Olga? E bine?

-Și-a rupt câteva oase! Mai bine vorbiți cu medicii. Probabil este deja la spital, la Floreasca.

Ce seară lungă… Am rămas doar eu cu Lia, eu stau întins pe canapeaua din piele bej, iar ea încă nu s-a dezlipit de fololiu. Mă privește dar eu mă uit în sus.

Ușa de la intrare este încă deschisă lăsată așa de polițiști. Lafel și cea de la balcon. Se face curent, iar Liei îi flutură părul în toate direcțiile ca și cum ar fi pe un covor roșu la Cannes.

-Ești bine? Vrei să rămân cu tine? se uită la mine tristă și îngândurată.

Și îmi dau seama că asta este propunerea pe care am așteptat-o în tot timpul ăsta de când au plecat gaborii.

– Dacă nu te deranjează… și mă uit la ea zâmbind discret.

– Dar mâine o să ajung mai târziu la birou..ar trebui să mă schimb cu alte haine ..

Zâmbește ca un copilaș și se repezește lângă mine pe canapea. Mă ghemuiesc în brațele ei și ea mă prinde cu toată puterea de mijloc.

Ne ridicăm împreună și ne ducem spre dulapul meu cu haine din cameră. Îi dau un tricou și o pereche de pantaloni scurți iar ea se duce la baie. Când revine, o privesc în ochii ei gălbui, pare încântată de pijamaua mea, își așează hainele pe canapeaua din sufragerie și îmi zâmbește ironic.

-Deci tu dormi pe canapea?

-Da! Nu vreau ca musafirul să se simtă prost în casa mea, este de ajuns că ai acceptat să rămâi cu mine.

-Nu o sa îți fie greu să rămâi aici după ce s-a întâmplat? Și privește balconul cu o umbră neagră a ochilor.

-Încerc să accept faptul că a fost o nebună în casa mea care a încercat să se sinucidă…

Și brusc îmi dau seama că mâine trebuie să o vizitez pe Olga la spital…

-Poate doar voia să îți atragă atenția, să o vezi și pe ea, să o privești și să o prezinți familiei.. se amuză Lia pe seama mea.

Cum poate să spună asta, după ce am sărutat prima oară o fată în casa părinților mei? Și mai ales că fata aceea era chiar ea? Și cum să o prezint pe Olga familiei știind că a încercat să se sinucidă în apartamentul alor mei?

Ea se duce la culcare dar lasă ușa deschisă de la camera mea. Mă duc spre baie să fac un duș și o văd cum doarme ca un ursuleț. Pare atât de fragilă, seamănă cu o floare…

Brusc mă întreb oare ce visează și îmi revine din nou în minte acel vis care nu mă lasă niciodată pe mine să mă bucur de somn. Imediat după ce îmi amintesc de acest chin, nu mai pot să mă gândesc la nimic altceva, nici la Olga nu-mi mai vine sa mă gândesc, nici la Lia și la sărutul nostru.

Mă simt și eu foarte mic și fragil și îmi vine să plâng pentru că nu înțeleg ce se întâmplă cu mine. De ce acel vis mă răscolește atât de tare? Cine suntem noi pe acest pe pământ? Cineva vrea ceva de la noi, dar cine?

Nu sunt o persoană foarte credincioasă, chiar dacă de multe ori simt nevoia să mă rog la ceva și chiar mă rog așa cum mă învăța Buna când eram mic… Și parcă nimic nu se schimbă, sau poate că nu îmi dau seama că ceva se schimbă…

Uneori stau sub duș și mă gândesc la tot felul de lucruri, îmi pun întrebări despre existența noastra pe pământ si rămân așa până când ceva ma face să ies de acolo…

Acum, nimic nu mă face să ies de acolo… Problema este că nu realizez că mă spăl. Parcă sunt în spațiu, nu este nici frig, nici cald. Nu este nimic aici, nu sunt decât eu si gândurile mele.

Sau poate că nu sunt gândurile mele… poate că cineva gândește pentru mine.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

Cristian Pãduraru - Pãrinte Pãstor

Cum trăiești sănătos?

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

omorffi

Your life is your message to the world..make sure it's inspiring!

Prea târziu te-am iubit...

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

explore to create

collect memories.gain experience.

Dejeuneria.

But first, breakfast.

cerulina

-bucatele mele alese si drese-

Latitude & Longitude 0*-360*

Round The World - Forever Free, Forever Young

Designed to Travel

Călătorii. Arhitectură. Inspirație

%d blogeri au apreciat asta: