3. Ziua bârfelor

Ora 7. Trrrrr.
Taci. Îmi închid telefonul ca de obicei. Sună prea strident.  Mă sperie. Aș vrea să mai dorm. M-am culcat la ora 4 dimineața.
Ah. Am uitat.  Vorbeam cu el aseară.  Oare ce mi-a răspuns?
Redeschid telefonul și aștept să mi se actualizeze toate cele 30 de mesaje de la el. Ce e ăsta?  Un monolog?
Vlad: ai adormit deci. 
Vlad: de data asta chiar ai adormit?
Vlad ți-a trimis un nou document.
Vlad: ai aici răspunsul la chestionar.
Ah ce proastă că nu am întrebat în chestionar decât prostii. ..
Vlad: sper să te ajute
Vlad: tu chiar dormi?
Vlad ți-a trimis un nou document.
Alt document? Băiatul ăsta devine agasant. ..
Vlad: am pus câteva întrebări pentru început.  Aștept întrebările tale dar și răspunsurile la întrebările mele.
Citind întrebările am pierdut deja jumătate de oră. Am 42 de întrebări din partea lui..
Cred că trebuie să îi răspund pe rând.  Și unele întrebări sunt chiar grele.
Mă duc la bucătărie și fac o cafea pentru Carla în timp ce pentru mine pregătesc două bruschete cu brânză și roșii.  Italia, la dolce vita! :))
-Ah, aici erai!- Carla se uită pe telefonul ei și eu îi servesc cafeaua- hai totuși să mănânci ceva.
-Nu mi-a scris nimic. De ieri nu îmi mai scrie nimic. ÎMI VINE SĂ MOR DE NERVI
– Nu te enerva. De la început știai că el este genul care te lasă cu buza umflată.
Carla începe să plângă și eu încerc să duc discuția în altă direcție.  Poate că așa își ia gândul de la Marcu.
-Dacă sunt bolnavă nu pot să predau proiectul. Așa că mă vei scuza în fața profilor,  bine?-este a suta oară când eu o scuz pe Carla în fața profesorilor și ei sunt drăguți cu mine pentru că eu mereu îmi fac „temele”.
-Ești sigură că nu vrei să ieși? Poate că la facultate ne vedem cu fetele. Ieșim la un suc. Sună-l pe Cristian. Ieșiți ca fetele…
-Cristian e plecat la Milano cu iubitul lui. Mi-a cerut să nu îl deranjez în vacanță pentru că îl indispune pe Jon.
Ca să vă clarific. Cristian este prietenul nostru cel mai bun și colegul nostru de facultate. Este gay și este super super de treabă. La început nu eram foarte buni prieteni dar acum ne înțelegem mai bine ca niciodată.
-Tu ai terminat proiectul?- Da. . Am terminat sigur proiectul în visul meu. Ah dar stai că în visul meu făceam altceva.
-Aș fi terminat proiectul dacă nu aș fi stat de vorbă pe Facebook toată noaptea cu un necunoscut.
– Te-ai îndrăgostit? -o Doamne știam că o să întrebe asta.  Ea mereu se gândește atât de departe- nu îmi spune, lasa-mă să ghicesc, este vedetă TV și ți-a propus să joci cu el într-un serial.
-Da, exact. Vorbesc cu Brad Pitt pe Facebook.- râde și măcar așa știu că se simte mai bine.
Vorbind de misteriosul de pe Facebook, tocmai primesc un mesaj de la el. Oare ce spune??
Vlad: ai un zâmbet minunat atunci când te trezești. 
Ceee? Ăsta este un fel de bună dimineața?  Stai. Am un zâmbet minunat. Știu.  Este zâmbetul lu’  bunicu. Dar atunci când mă trezesc eu nu zâmbesc.  Sunt mai nervoasă decât orice femeie care este pe stop.
Stai. Trebuie sa înțeleg fraza. De ce îmi spune asta?
Vlad: voiam să Îți spun Bună dimineața într-un mod unic
Wow. Ăsta da mod unic.
Amalia: Bună dimi și ție. 
Amalia: atâtea mesaje mi-ai scris aseară.  Dormeam.
De fapt te visam. Și știu că este o prostie, nici măcar nu știu Cum arăți.  Dar chiar, Cum arăți?
Intru pe profilul lui și înafară de două fotografii de profil, nu găsesc nimic altceva. Dar dacă el este tipul din imagini. AH.
Gata. E o prostie. Toată lumea se joacă pe Facebook. Cu toții punem poze în care arătăm mai bine, sau poze cu altcineva.
Vlad: ai citit întrebările?  Aștept cu nerăbdare întrebările tale.
Dacă continuăm să vorbim așa zi și noapte voi ajunge să renunț la facultate. Voi ajunge o femeie fără adăpost.
Amalia: tu nu lucrezi?  Sau nu ești la facultate?  Sau ce faci exact cu viața ta?
Par serioasă dar mai bine așa.
Vlad: contează asta pentru tine?
Și asta este altă întrebare capcană. Mă întreabă asta ca să vadă dacă sunt materialistă. Sunt sigură. Dar dacă îi spun că nu contează, atunci nu o să îmi răspundă.
Amalia: din moment ce te întreb înseamnă că vreau să aflu. Sunt doar curioasă. Noi femeile suntem curioase de fel.
Ce îi este atât de greu să spună ce lucrează?
Ajung la facultate și par atrasă de telefonul meu.. doar par. În realitate sunt doar curioasă. Sau asta vreau să cred.
Pe cine încerc să păcălesc.  Vreau să știu cu cine vorbesc. Face pe bărbatul misterios și eu nu știu dacă asta duce la ceva bun. Poate doar o distragere de la a învăța sau o pierdere de timp.
Îmi închid telefonul necitind ultimele mesaje din partea lui.  Faptul că evită să îmi spună cu ce se ocupă mă bagă la bănuieli.
Poate este un traficant de droguri sau un pușcăriaș care îmi scrie din pușcărie.  Ah… sau poate este obsedatul sexual de la etajul 5 care ne privește și pe mine și pe Carla foarte…obsedat :))
-Domnișoară Valter?  Unde este domnișoara Zamora? -mă întreabă de Carla și toți își îndreaptă privirea spre mine. Eu nu am proiectul și nebuna asta blondă lipsește.  Ha.
-Domnule profesor. Îmi cer iertare în fața tuturor,  și inclusiv juriului dar din motive de sănătate,  domnișoara Zamora nu este astăzi la facultate.
Ah. Ce Bună sunt. Mai bine mă făceam prezentator tv. Și dacă Vlad Tepes este de fapt o persoană publică și pot să prezint și eu vremea la el în emisiune. Hahaha.  Ce glumă bună.
-Valter? Mă strigă profesorul care se ocupa în mod direct de proiectul meu, mă auzi?- ah ce mai vrea chiorul ăsta?  Nu vede că am treabă?
Amalia: sper ca nu ești profesorul Stampe. Nu îl suport. :)))
Vlad: ți-ai dori să fiu unul dintre profesorii tăi? :)) poate unul care te favorizează? 
– Domnule Stampe, eu am pregătit doar chestionarul. Din păcate nu am primit la timp răspunsurile. -nu pot să îi spun că nici măcar nu am toate răspunsurile.
După ce cursul se termină,  Stampe mă roagă să îl urmez la el în birou. Ieșim din amfiteatru și el este înconjurat de alți 6 studenți care vor să îi vorbească.
Amalia: nu am profesori care mă favorizează.  Eu îi favorizez pe ei 😉
Mamă ce replică am dat. Haha. Sunt sigură că asta îl face și mai curios.
Vlad: am înțeles.  
Ce, doar atât?  A înțeles?  Și eu care credeam că are o replică pentru orice.
-Valter?-ajungem în birou și Stampe închide ușa.- ești bine? Te văd cam distrată.
El se așează la birou și eu rămân lângă ușă în picioare.  Nu vreau să rămân mult. Mai am încă două cursuri grele. O întâlnire cu fetele în care trebuie să dau detalii despre proiectul meu și alte 4 ore petrecute în bibliotecă căutând bibliografia pentru un curs la care am lipsit de câteva ori.
-Sunt doar îngrijorată pentru Carla. Chiar îmi scria un mesaj în care îmi spunea cât de rău se simte.- sunt mai apropiată de Stampe chiar dacă în realitate pare pedofil. El este unul dintre profesorii simpatici care înțelege totuși că sunt momente în viața unui om în care acesta mai este și distras.
-Ar trebui să se ducă la un medic. Te rog să o anunți că vreau să am o conversație cu ea. Nu mi-a trimis nici măcar chestionarul să văd ce întrebări le pune oamenilor.
-Dar chestionarul meu este bun?-
Întreb și îmi zâmbește ca și Cum ar ascunde ceva.
-Aș mai fi pus încă două întrebări dar nu este așa grav dacă acestea lipsesc. Până săptămâna viitoare să fie gata. Juriul nu așteaptă prea mult! Nu ne dezamăgi!
Ih. urăsc când cineva îmi spune să nu îl dezamăgesc.
Vlad: aș fi putut să spun că m-ai uimit cu ultima ta frază. Am preferat să închei subiectul pentru că nu mi se pare că ești tu. Nu te reprezintă. 
Amalia: dar cum sunt eu? Ce mă reprezintă pe mine?
Ce știe el?
Vlad: nu știu.  De fapt cred că ești doar timidă și te folosești de fraze de genul pentru a forma o altă părere celorlalți 
Ah s-a prins. Dar îmi place. Îmi place sa mă joc. Asta sunt eu, închisă într-o bibliotecă de ani de zile. Mă joc pe Facebook pentru că în realitate nu mă joc decât citind și pregătind examene.
Amalia: …
Vlad: știu.  
Amalia: ce?
Vlad: știu că vrei să fii altfel. Și eu vreau asta dar până la urmă ăştia suntem.
Amalia: tragi concluzii pripite. 
Nici bine nu mă așez pe scaun că fetele deja îmi cer informații despre Carla.
-Am auzit că s-a despărțit de ea.- zice Jasmine și ne privește ca și cum ea știe adevărul în lume.
-Mai bine așa. Era un fustangiu și nu o merita- Sandra tastează în timp ce ne povestește Cum l-a văzut acum ceva timp în club cu o tipă.
-Dar tu ce crezi, Amalia?  Se vor împăca?-de ce să spun prostii. .. dau din umeri și prefer să tac decât să bârfesc în continuare.
-Uite cine intră pe ușă, Irina! El e tipul nu? -Sandra ne privește foarte curioasă.
-Ce tip?-întreabă Jasmine ca și cum nu ar ști despre ce este vorba. De fapt vrea doar să deschidă subiectul ca să fiu și eu la curent cu noua cucerire a Irinei sau de fapt noua obsesie a Irinei.
Are rost să mă întorc și să îl privesc? Fetele bârfesc încontinuu și eu nu reușesc să găsesc cărțile pe internet. Am nevoie de aceste cărți și jur că dacă nu le găsesc la bibliotecă voi face împrumut la bancă pentru a le cumpăra.
Vlad: ce părere ai despre bărbații care au mai multe femei?
Ce?? Este musulman sau ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

Cristian Pãduraru - Pãrinte Pãstor

Cum trăiești sănătos?

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

omorffi

Your life is your message to the world..make sure it's inspiring!

Prea târziu te-am iubit...

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

explore to create

collect memories.gain experience.

Dejeuneria.

But first, breakfast.

cerulina

-bucatele mele alese si drese-

Latitude & Longitude 0*-360*

Round The World - Forever Free, Forever Young

Designed to Travel

Călătorii. Arhitectură. Inspirație

%d blogeri au apreciat asta: