Primul capitol din „Femeia in viziunea lui Adam”. Enjoy!

Capitolul 1

 

Eram pe vasul Eva când începuse furtuna și nu-mi doream decât să se oprească pentru că valurile erau din ce în ce mai mari. Eram pe mare și toți oamenii se agitau în jurul meu, eram incoerent și îmi doream să nu fi băut și ultimul pahar de coniac. Sunt diferit, mă și simt foarte diferit. Pot spune că nu sunt eu.  Se întâmplă în anul 1990. Am un bilet de călătorie în mână dar care nu este al meu. Toți sunt îmbrăcați neobișnuit dar uzi din cauza valurilor, iar eu alunecam. Nuuuu! Nuuu!!

-Trezește-te Adam!! Eram atras de vocea caldă a unei femei și mă țineam încă de balustrada vasului. Trezește-te! Și încă o dată i-am auzit glasul, eram încântat dar nu înțelegeam de ce nu ma pot opri din scufundare!

woman-994744_1920

Deschid ochii și îi întâlnesc pe-ai ei, fata din tramvai pe care o seduceam cu privirea acum o săptămână. Olga era îmbrăcată cu rochiță verde de vară, imprimeul cu floricelele roșii îmi aducea aminte de ziua de Crăciun când împodobeam bradul. Nu știu de ce, dar era mult mai frumoasă decât în prima dimineață când am salutat-o prima oară. După câteva secunde în care încercam să îmi încălzesc privirea în razele soarelui mi-am dat seama că doar visasem. Același coșmar, dar mereu mă trezeam exact înainte ca vasul să se scufunde.

Olga stătea în picioare în fața mea uitându-se în oglinda dulapului și își prindea părul. Era așa frumoasă.

-Adam? M-am gândit că ți-e foame și ți-am pregătit niște clătite. Ți-a sunat telefonul de două ori și vecina ta a bătut la ușă mai devreme și ți-a lăsat cheia de la apartamentul ei, este pe masă în bucătărie. Olga vorbea foarte încet și răgușit și mi-am dat seama că muzica de aseară de la petrecere era foarte tare.

Îmi puse clătitele pe noptiera din dreapta a patului, păreau calde și îmi placea faptul că deja se simțea ca acasă.

-Este minunat! Clătitele îmi plac foarte mult, dar mai mult îmi placi tu! Și încercam să zâmbesc chiar dacă privirea încețoșată din cauza somnului nu mă avantaja.

-Eu plec! Este deja ora 10 și trebuie să ajung la ziua de naștere a bunicii. Și din glasul ei îmi dădeam seama că nu își dorea foarte mult să plece, ci mai degrabă să rămână să degustăm clătitele.

-Mai stai! Îi spun pe un ton de copilaș mic care își roagă mama săîl sărute de noapte buna.

Ochii ei căprui se potriveau perfect cu sprâncenele și părul, iar trăsăturile ei bine conturate îmi dădeau impresia că vârsta nu își făcea deloc apariția în cazul ei. Avea 27 de ani dar chipul ei era tânăr și vesel.

Se uita la mine gânditoare și încercam să îmi dau seamace vrea să facă și ce își dorește exact să audă de la mine.

-Mulțumesc Adam dar chiar trebuie să plec, dar mi-aș dori să ne mai revedem… asta mă uimise. Cum adica își dorește să ne mai revedem? Atât? După seara perfectă pe care am petrecut-o?

-Te sun diseară, poate ieșim în Sun Plaza la o cafea dacă ești disponibilă! Și încercam să îmi dau seama dacă chiar își dorește sau nu să ne mai vedem.

Îmi era dragă, era simpatică și cu simțul umorului, iar eu căutam deja o parteneră care să mă însoțeascăatunci când mergeam în vizită la prietenii mei deja căsătoriți.

Probabil acum nici ea nu era mulțumită de răspunsul meu dar deja se îndrepta spre ușă. Am condus-o la ușă și am încercat să o sărut doar că din partea ei am primit un pupic pe obraz prietenește. Am rămas șocat și umilit. Încercam să înțeleg ce nu i-a plăcut la mine. Faptul că eram mai mic decât ea cu doar 2 ani sau pentru că încă locuiam în casa părinților mei fără să am o carieră de succes.

-Te pup! Și iese pe ușă fără să facă ce spune. Eu rămân în pragul ușii și încă nu o înțeleg.

E duminică și după încă o oră de lenevit mi-am reamintit de același vis pe care îl am aproape în fiecare noapte. Nu cred în ghicirea viselor deși bunică’mea mereu dezleagă “taine” ale visului și încearcă să dea explicații despre ce reprezintă de fapt în viața reală acele lucruri. Andreea mereu apelează la ea în situații de genul și pare mereu încântată de răspunsurile bunicii chiar dacă în realitate eu cred că Buna le inventează.

M-a întristat Olga și chiar credeam că mă voi îndrăgosti de ea. De obicei nu caut o relație serioasă dar mama îmi spune des că ar vrea să mă vadăși pe mine așezat la casa mea. Andreea este mai mică decât mine, are 23 de ani și mama o laudă într-una spunând că și-a găsit prințul și slujba ei este deja una foarte bună, dar eu caut mai mult de atât. Lucrează la un atelier de artă în centrul Bucureștiului și spune că este tot ce și-a dorit vreodata.

Am doua tablouri de-ale ei pe care mi le-a oferit cadou când s-a întors de la facultatea de arte din Paris. Inițial, mi s-au părut ciudate crezând că are o imaginație bogată, dar după ce mi-a explicat în detaliu tablourile, am început să le îndrăgesc și de fiecare dată când am ocazia, îmi laud sora și îmi trimit prietenii la ea pentru orice posibilă comandă.

Cred că datorită Andreei văd femeile într-un mod diferit. De ce? Pentru că nu mai privesc trupul atât de mult, pentru că de fapt ochii unei femei sunt ca o carte pe care nu o mai poți lăsa din mână dupăce ai citit primul paragraf.

Când eram mici, mama ne-a trimis împreună într-o excursie cu trenul la Sinaia, Andreea avea 14 ani iar eu 16. Îmi plăcea să o protejez și nimeni nu credea că este sora mea pentru că ea este blondă și seamănă cu tata, are ochii albaștri ai bunicului, iar eu sunt brunet, am ochii căprui și sunt foarte înalt fațăde ea. O priveam în ochi și îmi dădeam seama cât de mică și în același timp cât de mare este lumea. Eram totuși un adolescent care deja începea să privească altfel lumea și mai ales femeia. Pe Andreea nu am privit-o niciodată ca pe o femeie, poate și pentru faptul că este sora mea mai mică care trebuie doar răsfățată.

În acea excursie mi-am dat seama de mai multe lucruri: sora mea trebuie protejată și iubită cel mai mult dintre toate femeile care există pe pământ, iar dupace am avut acest gând mi-am dat seama cătoate femeile trebuiesc iubite și protejate pentru că toate sunt niște “floricele pe câmpii”( hai să ne-adunăm copii- cântec pe care îl știu din copilărie, pe care l-am învățat de la Andreea).

boy-447701_1920

Îmi termin gândurile despre copilărie și îmi sună telefonul din nou. Mereu înainte să răspund mă gândesc ce frumoasă ar fi viața fără telefoane și cât de enervant este că uneori ești nevoit să petreci foarte mult timp la telefon și nu mai ai timp să îți trăiești viața. Suntem cu toții legați de niște ,,patrățele vorbitoare,,

-Bună Caterina! Îi spun mamei pe un ton de bărbat feroce, ea începe să râdă de fiecare dată când o strig pe numele mic, iar mie îmi place pentru că îi văd sau îi simt bucuria din ochi.

-Adam, vezi că vin la apartament într-o ora, tatăl tău a plecat deja în călătoria de 5 stele, râde, și o să vin să îți aduc ceva de mâncare. Vrei să îți aduc ceva special?

-Mamă, nu cred că e nevoie, poți să vii dar nu știu cât timp o sămănânc pentru că sunt foarte ocupat zilele astea la birou. Mama știe că îmi iau pachet zilnic la birou și îi place să pregătească totul pentru scumpul ei copilaș.

-Nici să nu te-aud!! Mă întrerupe ea puțin indignată.

-Bine, atunci mi-aș dori niște cartofi prăjiți să mănânc acum și pentru zilele următoare poate niște ardei umpluți.

O simt prin telefon cum se bucură și cât de mult vrea să gătească.

-Bine! Să fii cuminte!

-Aurevoir Caterina!!! Îi fac plăcerea, strigându-i din nou numele, iar ea zâmbește puțin încântată.

Mama mereu a fost specială pentru mine, m-a învățat cum să mă port cu oamenii în general dar mai ales cu femeile. La bază este bucătar și a lucrat la un restaurant de fițe până în 2007 când tata a decis să deschidă o cantina pentru săraci și acum gătește acolo, dar nu își permite să facă orice delicatesă cu somon sau avocado, așadar pentru mine și rar pentru Andreea gătește tot felul de ciudățenii pe care doar Google le-a auzit vreodată.

L-a cunoscut pe tata la restaurantul la care lucra, el era “șeful de sală” cum se spunea pe vremuri. Acum tata are o firmă de camioane și transportă marfă din Italia, Spania și Germania. El niciodată nu pleacă să transporte dar are foarte mulți prieteni care lucrează pentru el și uneori se duce cu ei în alte țări ca să semneze contracte și să se întâlnească cu alți potențiali clienți.

Este deja ora 1 și nu m-am schimbat de pijama, sunt încă în gândurile mele, îi trimit un mesaj Liei, colega mea de muncă. Amandoi împărțim același birou, un birou mic care nu are nici aer condiționat în care miroase doar a multă hârtie și parfumul ei, probabil Channel. Este o fată aranjată și mereu la locul ei dar puțin cam timidă.

M-a atras de când a intrat prima dată în birou, spunând că îmi va fi asistentă. Pe atunci era la facultate în ultimul an și trebuia să facă un stagiu într-un birou de contabilitate. Mi-a întins mâna de care era agățată o brățară roșie și imediat mi-a venit în gând “pfiu pfiu să n-o deochi”, o replică a mătușii Letiția pe care o spunea de fiecare dată când vedea un copil care purta fundiță roșie la mână.

woman-1209072_1920

Ne-am înțeles bine de la început, prânzul îl luam împreună ori în birou, ori ieșeam la Mec la Unirii. Este amuzantă, îmi arată filmulețe pe Facebook sau Instagram și uneori mă duce cu mașina ei acasă. Am ieșit o dată în club și atunci a fost diferită, arăta diferit și mă întrebam unde a dispărut naturalețea și naivitatea ei adolescentină. La birou era ca un copil care pune întrebări, iar în club mă ținea de mână și dansa pe lânga mine ca și cum ar fi vrut să mă “agațe”,  dar nu știa cum. Trebuia să îi fi spus că are nevoie mai întâi de un cui..

Regula de bază a fost: nu amesteca serviciul cu viața intimă, și chiar dacă o plăceam încercam mereu să respect această regulă. Ea nu a înțeles niciodată, probabil și pentru că nu i-am explicat, dar nu pot strica o prietenie pentru o noapte cu ea.

“Heiii Adam, ce să fac? Am început să lucrez pentru ziua de mâine, ca să ies mai devreme de la serviciu. Cum ți-a mers întâlnirea cu Eva?” imi trimite înapoi acest mesaj și mă amuz aducându-mi aminte că în seara în care am ieșit mi-a șoptit la ureche: “Adame,vrei să fiu eu Eva ta?”. O întâmplare amuzantă de care ne aducem aminte și râdem, îmi spune mereu că numele meu este special și îi place atunci când o sun să îmi răspundă “Eva la telefon”.

O sun pentru că îmi aduc aminte că ștampila ei este la mine și îmi răspunde ca de obicei:

-Eva la telefon! Spune ea cu un glas senzual, apoi începe să râdă și așteaptă reacția mea.

– Câte Eve să existe oare pe pământ? Și îi continui gluma știind cât de mult îi place discuția asta.

– Să înțeleg că dacă mă suni, Eva ta te-a părăsit? Și o simt puțin mai serioasă, încep să râd și după chiar îmi amintesc că nu a fost momentul cel mai plăcut atunci când am încercat să o sărut pe Olga..

– O să îți povestesc mâine la birou dacă avem timp, spun asta puțin mai dur și îmi dau seama că se încruntă puțin.

– Mâine la ora 5 am programare la coafor, poate șeful este binevoitor să mă scutească de încă o ora de calvar din acel infern.

Îmi dau seama că se referă la căldura infernală din birou și la titlul meu de “șef”. Râd puțin dar ezit să îi răspund pentru că știu câte acte avem de semnat.

-Lia, spun eu cu un ton puțin mai aspru, dacă termini tot ce este de făcut poți să pleci și la 4, dar pentru ce te-am sunat!? Ștampila ta este la mine, iar eu o să ajung puțin mai târziu mâine pentru că trebuie să trec la atelierul Andreei, este ziua ei și vreau să îi fac un cadou.

-A, da.. și îmi dau seama că nu îi convine să lipsesc. Ce cadou i-ai luat?

Ca de obicei la fel de curioasă și dornică să afle cât mai multe detalii. O cunoaște pe Andreea pentru că și-a comandat pentru noua ei locuință 5 tablouri. Andreea a fost foarte încântată că i-am adus clientelă și mi se pare că după au și ieșit de câteva ori în oraș.

-Încă nu am cumpărat nimic, aștept să vină mama și poate îmi dă o idee. Atunci mă cuprinde panica pentru că eu chiar nu știu ce ar prefera acel copil blond care este de fapt sora mea matură.

-Lasă-mă să te ajut!mă încântă ideea și ea continuă: putem să ne vedem azi dacă nu ești ocupat, așa ai putea să îmi dai și ștampila.

Stau puțin pe gânduri pentru că știu că Olga spunea că am putea să ne vedem și îi spusesem să ieșim la o cafea, dar știu că nu era nimic sigur așa că nu o refuz pe Lia.

-Super! atunci pe la 5 este bine pentru tine? Mă întreabă ea încântată și îmi dau seama că asta este chiar o bună idee. Vin să te iau cu mașina!

-Perfect atunci la 5 săfie, ne vedem în fața parcului, la intrarea de la Brancoveanu.

Lia stă în Popești Leordeni, la câteva străzi de casa alor mei. Deși le este vecină, nu au cunoscut-o niciodată. Probabil pentru că s-a mutat doar de un an acolo.

Rămân pe gânduri. Poate că Olga nu este sigură de relația pe care am putea să o avem. Sau poate că nici eu nu i-am arătat disponibilitatea mea. Sunt un băiat cuminte de obicei si nu pot de la prima întâlnire să spun unei fete ca o iubesc. Nu știu dacă asta își dorea să audă sau poate ca voia sa știe ce aș putea cândva simți pentru ea. Dar, domne, cum să știu dinainte ce simt pentru cineva.

Sunt incă confuz, și niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu așa umilit. Adică, după o așa noapte să pleci fără să lași nimic clar în urmă…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un gând despre „Primul capitol din „Femeia in viziunea lui Adam”. Enjoy!

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

Cristian Pãduraru - Pãrinte Pãstor

Cum trăiești sănătos?

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

omorffi

Your life is your message to the world..make sure it's inspiring!

Prea târziu te-am iubit...

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

explore to create

collect memories.gain experience.

Dejeuneria.

But first, breakfast.

cerulina

-bucatele mele alese si drese-

Latitude & Longitude 0*-360*

Round The World - Forever Free, Forever Young

Designed to Travel

Călătorii. Arhitectură. Inspirație

%d blogeri au apreciat asta: